joi, 13 ianuarie 2011

Cat de repede trece timpul...

Ma uit in jurul meu si ma intreb: unde s-au dus atat de repede doua decade??? Adica, sper ca ai remarcat si tu ca timpul trece din ce in ce mai repede... Eu...fac diferenta. Problema e cam asa: am iesit la suprafata in anii '80 cand inca mai existau hippie, oameni de moda veche cu conceptii vechi, conformisti, obedienti si foarte conservatori. Inca nu se inventase tranzistorul si ecografia a esuat la mine. Adica, pune-te in situatia maica-mii... isi dorea doar unul, un baiat, pentru ca in familie se nascusera numai fete. Si...poc, exact ca in bancul cu stelea, apar si eu intr-un moment in care nu ma astepta nimeni! Da, ai ghicit, fiindca am iesit doar la 10 minute dupa frate-miu (pe care eu l-am impins afara ca nu mai aveam aer si papica..:p) astia erau sa ma elimine din ecuatie. Dar nu asta era subiectul si am sa ma grabesc sa pun punctul pe i. Ideea e ca , in anii 80 lumea nu era asa avansata tehnologic (mai ales Romania). Nefiind un ecograf in sala de nastere, dupa ce l-a nascut pe frate-miu, maica-mea trebuia sa intre la cutite pentru ca inca avea burta mare si medicii credeau ca are o tumoare. Norocu' meu ca infirmiera a fost mai desteapta ca medicii si m-a prins in momentul in care am iesit fortat... Bun, revin la subiect fratilor - in Romania - nu existau televizoare pe tranzistori, erau televizoare pe tuburi!!! Asa de mult eram in urma fata de azi. Am sa explic intr-un alt material de ce eram atat de in urma, desi se stie ca din cauza ca eram comunisti... Acum 26 de ani se intamplau astea. Ca sa nu mai spun ca blocuri s-au ridicat in provincie dupa cutremurul din '77 deci iti dai seama ca tara asta era plina de case din paianta (lut si paie + cateva lemne). Am trecut prin anii 80 cam inconstient, eram prea mic ca sa discern. Mi-am revenit insa prin anii 90 cand mi-a mai crescut putin pe 'colo si pe dincolo si acum aveam si eu mai mult creier, mai intelegeam una-alta. :)) Si, vorba aia, cate mai faceam in tineretile mele! Prietene, stii cate puteam sa fac in anii 90 in 12 ore? Pai 4 ore de stat cu temele pentru acasa in fata, ma treceau prin 3 stari de plictiseala. Si cred ca in 3 ore de stat in fata blocului cu prietenii aveam timp sa imi fac un bloc intreg de dusmani. Mai si munceam dar iti spun, aveai timp de toate. Acum , sa iti spun cum intelege proletariatul (clasa muncitoare) o zi , de munca: 8 ore in care apuc sa rezolv o grafica pe calculator , ma mai misc putin prin birou, vine ora mesei, s-a facut 18.00, ma duc acasa. Imi raman 6 ore de activitate, ca sa ma mai si odihnesc. Crezi ca reusesc sa mai fac ceva? Nu, dar nu sunt singurul care resimte aceasta accelerare a timpului. Uita-te putin in jurul tau. Ce vezi? Vad oameni grabiti, care au uitat ca viata nu inseamna rutina si stres, vad oameni obedienti, care inca mai cred in democratie. Suntem mai moderni ca nicodata, avem gadgeturi care ne ocupa timpurile dar nu mai avem viata...Incotro ne indreptam? Exista oare un viitor pentru noi? Poate ca e, dar nu mai este unul previzibil. Poate ca ai observat si tu, viata-i un joc de sah. Tu cine esti pe tabla? Despre asta imi propun sa vorbesc ...despre societate, despre noi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasa un comentariu